Din cele mai vechi timpuri, omul a vrut sa isi cunoasca locul in Univers. Interesant este faptul ca tot din cele mai vechi timpuri, omul a stiut mereu totul despre lumea in care traieste. Mereu, religia si Jockerul Dumnezeu l-au ajutat pe om sa stie tot, sa aiba certitudini. La inceput, Dumnezeu le facea pe toate: ploaia, vintul, seceta, cerul, soarele si Luna. Apoi, pe masura trecerii timpulu, Dumnezeu a inceput sa fie vinovat de tot mai putine. Azi, Dumnezeu mai e vinovat de „facerea lumii”, de sufletul omenesc, de viata de dupa moarte. Aceasta carte si-a propus sa caute raspunsul la niste intrebari legate de subiectul „facerii lumii”, la intrebari legate de ceea ce a fost inainte de Big Bang si ceea ce se va intimpla in viitor cu „universul nostru”. Am putea spune ca raspunsul la aceste intrebari se poate situa decit la limita dintre stiinta si filosofie, la limita dintre cunoastere si intuitie. Prin urmare, in aceasta carte, vrind – nevrind, ma voi ocupa de latura materialista a filosofiei ceea ce cu siguranta imi va atrage eticheta de neomarxist si va face aceasta carte eligibila pentru premiul Nobel. Filozofii s-au intrebat mereu daca aceasta lume poate fi cunoscuta. Unii au spus ca da (gnosticii), altii ca nu (agnosticii). Desigur, eu nu am pretentia de a ma considera un filosof, dar voi incerca prin aceasta carte sa pun in discutie o noua teorie legata de existenta lumii materiale. Cele mai vechi modele ale Universului erau geocentrice punind Terra in centrul Universului, singura necunoscuta fiind daca e calare pe o broasca sau pe un elefant. Abia in urma cu 500 de ani, oamenii au inceput sa realizeze ca Terra nu e chiar buricul Universului. Interesant este faptul ca si azi, in secolul 21, „specialistii’, e drept, la un nivel mai mare, dar tot in mijlocul Lumii ne plaseaza existenta. Acum citeva sute de ani, oamenii de stiinta ar fi putut sa jure ca nu exista decit un palier de existenta a materiei. In ultimul secol insa, am descoperit ca mai exista 2 nivele inferioare, invizibile, insesizabile simturilor noastre naturale: nivelul atomic si nivelul subatomic. Dar la nivele superioare ? Ei bine, la nivelele superioare stam mai rau... Omul este un animal foarte orgolios si crede mereu, in fiecare moment al existentei sale ca nivelul de cunoastere la care se gaseste in prezent este si nivelul maxim cognoscibil. Si mereu a dat gres... De mii de ani, omul are parte mereu de noi si noi revelatii si descoperiri. Omul zilelor noastre crede ca nivelul macro al materiei, Universul cunoscut, este ULTIMUL PALIER DE EXISTENTA SI ORGANIZARE A MATERIEI ! Nimic nu a fost inainte de aparitia Universului si intr-un final, Universul se va sfirsi tot in nimic.... Omul secolului 21 nici nu indrazneste sa viseze ca „universul nostru” ar putea fi o frintura, o derivata din ceva mult, mult mai mare, un alt nivel, un alt palier de existenta a materiei. Daca prin absurd am putea vorbi cu un virus si acel virus ar poseda o inteligenta apropiata de a noastra, ce ne-ar raspunde la intrebarea „cit de mare e Universul”? Nu ar putea spune decit ca Universul, „universul lui” se limiteaza la circuitul sanguin si ca acesta e infinit, ca niciun virus pina la el nu a reusit sa-i dea de capat. Ne-ar spune ca in „univers” exista „galaxii” precum inima, ficatul, rinichii, etc., si acest „univers” e infinit, nu se teremina niciodata, ca poti calatorii „ani lumina”, un an lumina fiind poate pentru el ceea ce este o zi pentru noi, si tot nu o sa ii dai de capat. Ceea ce pentru noi sint celulele, sistemul endocrin, singele, organele interne, etc., pentru ei sint ceea ce pentru noi sint stelele, quasarii, gaurile negre... Ceea ce pentru noi, pentru „universul nostru” e temperatura maxima de 1,42 x 10 la puterea 11 grade Celsius, pentru virus temperatura „universului lui” ar fi maxim 42 de grade ! Ceea ce pentru noi, pentru „universul nostru”, e temperatura de -273,15 grade, virusul ti-ar spune ca nu exista temperatura mai mica de 35 de grade Celsius ! Un virus u ar putea nici macar sa viseze ca exista un model de organizare superior celui in care traieste el. Si totusi... noi stim ca exista pentru ca... NOI TRAIM PE UN PALIER SUPERIOR ! Oare ce sintem noi pentru un virus ? Un virus cu o inteligenta apropiata de a noastra nu ne-ar putea vedea, simti, percepe, decit prin prisma actiunilor noastre care influenteaza mediul si existenta lui. De exemplu, daca un om ar sari in apa rece, virusul ar percepe aceasta actiune ca pe o „racire a universului” si probabil ca virusii cei mai „destepti” ar cunoaste imediat cauza - supararea lui Dumnezeu pentru pacatele virusilor. O injectie cu penicilina nu ar fi pentru acesti virusi decit o pesta nimicitoare trimisa de Dumnezeu. Acest Dumnezeu e parte integranta a nivelului superior de existenta a materiei si a legilor ce guverneaza acest nivel superior. Dar mai mult decit atit, virusul nostru ar putea simti si minia unui Dumnezeu superior chiar si palierului nostru de existenta si organizare a materiei, adica un „hiper Dumnezeu”, Dumnezeul Dumnezeului ! De exemplu, daca acum 2000 de ani, „Dumnezeul nostru” facea sa fie zi sau noapte, pentru virus, acesta reprezenta „Dumnezeul Dumnezeului” ! Dumnezeu este o creatie exceptionala a speciei noastre – e un Jolly Jocker ! De fapt Dumnezeu e opera, creatia orgoliului nostru care nu accepta sa spuna „NU STIU” ! De mii de ani, Dumnezeu e vinovat de toate cele. La inceput, Dumnezeu dadea foc pomului lovit de traznet. Apoi dadea frig si cald, soare si ploaie, apoi, mai tirziu, electricitate si electromagnetism, iar in cele din urma a devenit fauritor de stele, galaxii si fauritor al Universului. Oare noi nu traim pe palierul nostru de existenta a materiei, drama virusului a toate stiutor ??? De unde stim ca legile fizicii cuantice si legile atractiei gravitationale nu sint opera unor „Dumnezei” diferiti ? De unde stim ca nu sintem si noi niste virusi pentru un alt palier de existenta a materiei, intr-un megaorganism de exemplu ? O astfel de ipoteza ar putea explica de exemplu sursa energiei, a caldurii existente in Univers ca rezultat a unui megametabolism ! Convingerea mea este ca noi impreuna cu „universul nostru”, nu sintem decit un alt palier inferior de organizare a materiei si ca deasupra noastra exista nivele superioare pentru a caror observare, identificare, nu avem mijloace biologice, senzoriale, fizice, tehnice, intelectuale. Mai mult, poate ca nici intuitive din motive spatio – temporale ! Ce ar spune „virusul nostru” daca i-am vorbi despre „anul lumina” ? Cum sa inteleaga el acest termen cind el traieste 48 ore si nici macar notiunea de „an pamintean” nu o poate percepe sau intui ? Poate ca ceea ce pentru noi e un an lumina, pentru o fiinta de pe un palier superior de existenta a materiei este echivalentul unei secunde pentru noi. Noi, in nemarginitul nostru orgoliu, credem ca lumea noastra e unica si se termina la „universul nostru”. Va asigur ca pentru o scoica de pe fundul oceanului, oceanul e unicul univers existent si e infinit ! Cu toate ca adesea, orgoliul ne-a dus pe noi ca specie pe drumuri laturalnice, in istoria existentei speciei noastre au existat si momente de sclipiri geniale... adesea insa ignorate de majoritate ! In urma cu peste 2500 de ani, filosofii chinezi intuiau ca exista doua particule de energie yin si yang care participa la formarea Universului si care nu exista de sine statator ci doar impreuna. Tot in urma cu peste 2500 de ani, filosofia indiana sustinea prin „Upanisade” ca la inceput Universul exista intr-o forma in care nu se putea spune nici ca exista, nici ca nu exista dupa care au aparut substantele contrare ce nu puteau exista decit impreuna. Tot in urma cu 2500 de ani, subiectul bipolaritatii lumii apare la filosoful grec Heraclit care considera ca fiecare lucru e compus din doua parti opuse si antagonismul lor determina dinamica lumii, viata, miscarea, energia. Dar cea mai interesanta teorie este cea a tracului Democrit care intuia in urma cu 2500 de ani ca materia este formata din niste particule fundamentale invizibile numite atomi si vid ce se gaseste in jurul acestor atomi legati prin energie cosmica.